Dunarea, al - 2 - lea fluviu al Europei, 2,858 km din Germania pana in Romania.

Strabate 10 tari, 4 capitale si formeaza la varsarea in Marea Neagra o delta superba. In Romania intra pe la Bazias, care avea sa fie si punctul nostru de plecare. 

Din pacate in Bazias nu prea ai ce face, nu ai unde sa stai, nu suntem pregatiti ca si tara pentru a respecta acest fluviu. Am gasit o pensiune modesta, si ne-am odihnit inainte de plecarea in aventura din acest an - 1,200 km pe malul Dunarii, pana la varsare. Prima etapa a fost scurta, de acomodare, mai ales ca am avut un insotitor, Bogdan, pustiul de 13 ani care ne-a devenit prieten si fan inca din "Turul Romaniei". Cum anul trecut i-am daruit o bicicleta, acum era decis sa pedaleze cu noi, tot turul, era hotarat sa faca 1,200 km alaturi de noi. Si da, Bogdan poate, diabetul tip 1 care merge peste tot cu el nu este o povara, la fel ca si in cazul Gabitei, este o motivatie. 

Prima zi a trecut frumos, 60 km pana la Berzasca, intr-o zona frumoasa a Dunarii, granita cu Serbia. Peisaje frumoase, vreme ok de pedalat si pregatirea psihica pentru urmatoarea zi, de care ne era putin frica. Urmau 100 km si cu ceva diferenta de nivel. Am strabatut poate cea mai frumoasa zona a Dunarii, Cazanele Dunarii, clisura. Bogdan a fost nevoit sa renunte, a ramas la Orsova, cu lacrimi in ochi. Urma un drum european, destul de aglomerat, intre Orsova si Drobeta Turnu Severin, aglomeratie, trafic, viaducte. Drum destul de periculos pentru biciclisti, dar l-am dus cu bine si in seara zilei doi am ajuns deja la Drobeta, orasul natal al Gabrielei. Etapa de care ne era putin frica a trecut cu bine si fara evenimente neplacute.

Primele zile din turele noastre sunt sub semnul hipoglicemiilor, mereu sunt glicemii mici si doze foarte reduse de insulina. Acelasi fenomen a fost si la Bogdan, dar este oarecum normal si ne-am obisnuit. Ziua 3 a fost spre Cetate, am urmarit Dunarea spre Portile de Fier 2, deja pe cealalta parte este Bulgaria, relieful incepe sa se modifice, nu prea mai avem munte, incepe campia si din pacate, caldura si praful. In Cetate, judetul Dolj va recomandam sa vizitati portul Cultural, un exemplu de asa se poate face turism in zona. Mircea Dinescu a facut ceva bine acolo, sunt vase care opresc doar pentru restaurantul de acolo, sau pentru a ramane peste noapte. Spun asta pentru ca de aici in aval, este cam trist. Dunarea nu mai este folosita, turismul este la pamant, zero, inexistent, un chin sa gasesti un loc decent de cazare. 

Luni 17 august am plecat de la Cetate spre Bechet, 107 km pedalati, o etapa fara istorie, din fericire drumuri libere, cu trafic redus. Din pacate si din cauza pandemiei nu am intalnit absolut niciun cicloturist, pe EuroVelo 6 de obicei intalneam ciclisti...anul acesta este diferit, deosebit. 

A urmat o etapa de 82 km pana la Turnu Magurele. Oras fantoma, ciudat ca tot judetul din care face parte, judet conform statisticilor cel mai sarac in Romania. Din pacate se simte, drumurile sunt destul de proaste, inguste si cu soferi nervosi, destul de periculos. Ne cam faceam griji, in turul Romaniei am avut probleme in a gasi un loc de dormit, exista un hotel in centrul orasului, mare si urat, scump si cu servicii zero. Am avut placuta surpriza sa gasim pe Google Maps o pensiune, de fapt o cazare la o familie, o incercare de a schimba mentalitati in zona, o incercare de a face ceva bine intr-o zona care nu ofera nimic cicloturistilor. Au si posibilitati de campare, dar ce am apreciat, am stat la povesti cu proprietarii, per total seara linistita. Si da, am primit cadou un borcanel de dulceata de afine, deliciu. Dimineata am plecat spre Giurgiu, 127 km, cea mai lunga etapa din acest an. Poate ca din cauza pandemiei nu am avut noroc in a gasi cazare, cu greu am gasit un hotel, loc de dormit, greu cu serviciile. Am plecat fara mic dejun spre Oltenita, 74 km, pe drept, Dunarea destul de absenta, drumul nu prea merge pe mal, ne-am cam indepartat. Dupa odihna in Oltenita am plecat spre Calarasi, alti 70 km. Eram destul de obositi, era deja a -8- a zi de pedalat si am decis ca trebuia sa fie o zi de pauza. Din fericire Calarasiul este putin mai dezvoltat, orasul de la Dunare care sta putin mai bine la turism, fiind ceva alternative de cazare si masa. Sambata 22 august a fost zi de vizitat orasul, pentru ca duminica urma sa pedalam spre Cernavoda. 

Calarasi - Cernavoda, 111 km, etapa de care ne era putin teama inca de la inceput, urcari, vant. A fost etapa in care aveam sa intalnim primul ciclist, George, un aventurier cu care nu te plictisesti, face turul Romaniei si era la inceput de aventura. Succes George si multumim pentru companie. A fost etapa in care i-am revazut si pe tanti Chivuta si nea Gica, cei 2 batranei care ne-au primit super acum 3 ani cand faceam turul Romaniei. Atunci ne-au omenit cu ardei umpluti, acum, exact...tot cu ardei umpluti, foarte gustosi, am povestit putin cu ei, ne-am bucurat sa-i regasim sanatosi. Seara am ajuns la Cernavoda, a fost si cea mai lunga zi, am stat in sa peste 7 ore. 112 km, 1,000 m diferenta de nivel, timp: 7h29min. 

Dupa cea mai grea si lunga zi a urmat Harsova, 60 km. Era o etapa mai scurta, tocmai pentru ca trebuia sa ne revenim dupa ziua anterioara. Deja fiind in a - 2 - a saptmana, organismul Gabrielei incepe sa se invete cu efortul si glicemiile incep sa creasca, de fapt incep sa nu mai scada. Nu prea mai avem parte de hipoglicemii, dar dozele de insulina se mentin inca reduse. La Harsova am avut parte de o cazare buna si de cel mai bun bors de peste din acest tur. Va recomandam sa mergeti la cherhana, se mananca bine. Dimineata am avut "parte" de un accident stupid, pe cand stateam la masa, la micul dejul, o masinuta electrica pentru persoane cu handicap, lasata nesupravegheata, a plecat demarat de una singura si ricosand dintr-o masa s-a oprit in roata spate a bicicletei Gabrielei. Din fericire noi nu am patit nimic, dar roata a suferit, mergand putin mai greu pe urmatoarele etape. 

A urmat Harsova - Galati, 125 km, drept, cald, vant. Dar noi deja antrenati, etapa a trecut cu bine. 

Dupa Galati a urmat si ultima zi de pedalat, Tulcea, de fapt Somova, pentru ca vroiam sa lasam bicicletele si sa ne continuam drumul spre Marea Neagra. Am ajus in Somova dupa o ultima etapa de pedalat de 67 km, cu multe urcari si din pacate, cu trafic destul de intens. In zona Luncavita sunt ceva cariere de piatra, iar soferii masinilor care transporta balastru nu prea se gandesc la biciclisti, merg destul de periculos si trebuie mereu sa fi atent la ei. 

Finalul turei a fost cu barca, am intrat pe canalul Sulina pentru a merge pana in punctul in care Dunarea se varsa in Marea Neagra. Zona este superba, de inalta incarcatura emotionala, mereu trecem prin asta cand o aventura ajunge la final. 

Este un drum pe care il recomandam, dar din pacate Romania nu este pregatita pentru cicloturism. Ruta asta, parte a EuroVelo6 nu este pregatita, nu avem drumuri, nu avem cazari, nu avem locuri de luat masa. Din pacate, nu stim sa profitam de frumusetea Dunarii....

Multumim partenerilor nostrii care au facut posibila aceasta tura: Alphega, Novo Nordisk, Roche, CGM Diabet, Pharmalink, Ircat-Co, DHS Bike.